La un semn, pornim dresura / Cu țărani, jandarmi … Privești ?
Unde ? Într-o țară cu mulți fraieri, cu blogeri și cu Pungești.
…
Știți bancul ăla cu femeile din România care sunt cele mai frumoase din lume ? Eu nu îl știu.
Dar cică 2 turiști străini (unul din Rusia – scriitor, contrariat și sceptic, celălalt din Statele Unite ale Americii – impresar, credul și optimist), dorind să vadă dacă legenda este adevărată, pornesc într-o aventură pe meleaguri carpato-danubiano-pontice pentru a se lăsa ademeniți și fermecați de feminitatea magică a româncelor.
Rusul pleacă din Moscova, americanul pleacă din Washington. Americanul face escală în Istanbul, rusul nu. Se întâlnesc ”întâmplător” în terminalul ARRIVALS / SOSIRI al Aeroportului Henry Coandă și stabilesc strategia: mergem la gară, ne suim în primul tren care pleacă și savurăm pe de-a-ntregul eleganța delicato-gingașă a pasagerelor de sex feminin care ne apar în cale. În toată splendoarea și naturalețea lor.
Zis și făcut. Merg împreună spre Gara de Nord București. Se urcă în primul tren. Destinația: Suceava Nord. Sau Ițcani, cum i-ar zice cei de prin partea locului. Plecare: 21:48. Sosire: 05:08.
Intră turiștii noștri într-un compartiment în care mai erau 2 persoane. Față în față stăteau: un student pașnic, civilizat, smerit, timid – și – o blondă superbă care îți ridica nivelul de trai la cote aproape imposibil de atins în această țară ciudată.
Rusul și americanul se așază unul în fața celuilalt, primul scoțând o carte, al 2-lea un fluierat de admirație la adresa făpturii diafane de lângă el.
Pe la Adjud, se face brusc beznă în compartiment. Se aud sunete ciudate: o sărutare botoxată, un silicon comprimat și o plesnitură de palmă peste obraz.
Pe la Pașcani se stinge din nou lumina. Se aud aceleași chestii, cu un grad de fricțiune ceva mai pronunțat.
După Verești, aproape de punctul terminus al călătoriei, lumina dispare cu o viteză egală cu a ei înseși și reapare în același loc, chiar înainte de intrarea în Suceava. Ceea ce înseamnă că trenul circula cu viteza luminii ? Nu, înseamnă că viteza sunetului devenise extrem de vocală. Oooooooo, aaaaaaaa, uuuuuuuu …
Gândirea americanului: îmi dau seama că este foarte greu să reziști tentației stârnite de o tipă provocatoare care îți înfierbântă simțurile în așa hal. Este clar că autohtonul a încercat niște manevre sexoase, iar tipa l-a pus la punct de la prima încercare. A 2-a și a 3-a oară când s-a stins lumina, din spirit civic exacerbat, care ne caracterizează pe noi, americanii, l-am plesnit chiar eu pe studențache cel libidinos. Dacă se mai stinge o dată lumina, mă bag și eu la o tăvăleală.
Gândirea rusului: tipa e bună rău, probabil vreo moldoveancă strămutată din partea cealaltă a Prutului, cu evidente rădăcini rusofone. Am observat că se tot uita la mine de când am intrat în compartiment. Și cum sunt un tip hotârât și îmi place să iau ceea ce mi se cuvine, am profitat de absența luminii și de prezența ei și i-am arătat că nu sunt un idiot. Deși ăsta e titlul de pe coperta cărții pe care nu am citit-o niciodată. Nici nu mai contează autorul, când am marcat deciziv la bunăciunea asta. Iar pentru a nu-și da seama americanul ce am făcut (și să vrea și el o tăvăleală cu bucățica asta), i-am dat 2 palme studentului, ca să pice el de fraier. Oricum, îl dădea și fața de gol.
Gândirea tipei: oooooooo, aaaaaaaa, uuuuuuuu …
Gândirea românului: probabil că rusul și americanul, niște frustrați sexual, au încercat diverse acțiuni la adresa tipei: să o sărute, să o mângâie, să îi exploreze profunzimile emoționale. Donșorica, o neprihănită, a crezut că eu am fost atentatorul la onoarea ei, și m-a pălmuit fără milă. Dur, dar drept. :))
Se prea poate să nu aflăm niciodată câte palme o fi luat studentul și câte palme o fi dat tipa.
…
După ce au coborât din tren, cei 2 ”turiști” au putut fi auziți la telefon de niște ”cerșetori” din S.I.E. folosind niște cuvinte ciudate: Putin, Obama, Kremlin, White House. De cealaltă parte a firului, președinții a 2 țări se felicită.
Primul a găsit un student căruia să îi vândă gazul scump, celălalt a găsit o blondă care să îl extragă ieftin.
Filed under: Evadari, evadati(i) si divagatii | Tagged: Adjud, Aeroportul Otopeni, american, banc, blogeri, blondă, țărani, Gara de Nord, gaz de șist, gaz de sondă, Ițcani, Istanbul, jandarmi, kremlin, moscova, Obama, Pașcani, Pungești, Putin, roman, rus, S.I.E., student, Suceava, turist, Verești, Washington, White House | Leave a comment »
Mântuiește, Doamne, poporul tău și binecuvintează moștenirea ta.
Biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește …
Ștefan cel Mare și Sfânt:
Știu că o țară mică poate părea o pradă ușoară …
Crezi oare că cei mulți cunosc acest adevăr ?
Mihai Viteazul:
Așa m-ai cunoscut tu pe mine ? Că-mi pot vinde țara străinilor ? …
Și voi ? Ce-ați crezut ?
Ștefan cel Mare și Sfânt:
În acest colț de lume, unde neamul nostru românesc a prins rădăcini adânci ca și codrii de stejari … nu suntem datori nimănui și n-am prigonit niciodată pe nimeni. Vrem să trăim în bună înțelegere cu vecinii care ni i-a dat Dumnezeu și cu celelalte țări mai depărtate …
Mie nu-mi plac războaiele ! Am luptat, însă, ori de câte ori neatârnarea și hotarele țării mele au fost amenințate, iar dacă va fi nevoie vom știi să ne apărăm și împotriva oștilor care au cucerit Constantinopolul.
Vlad Țepeș:
I-ați asmuțit pe unii împotriva altora, i-ați îndemnat să caute peste hotare ajutorul atât de scump plătit al străinilor. Asta a ajuns țara de pe urma dezbinărilor voastre smintite …
N-au știut să vă taie la vreme …
Nu, n-am să vă judec acum. Prea multe capete ar însemna să cadă.
Un singur lucru vă cer: Voi ați adus țara acolo unde este ? Voi să o duceți unde se cuvine să fie …
Fiecare om să fie propriul său judecător. Să hotărască singur dacă rămâne sau pleacă dintre oameni. Și cum va hotărî el așa să fie … Ce poate fi mai drept decât asta ?
Decebal:
Am păzit o singură lege. Să nu ne plecăm genunchii niciodată, în fața nimănui …
Dar noi, dar ei, dar eu ? Noi suntem morți ? Atâta timp cât mă voi putea mișca, atâta timp cât va mai fi un singur dac care va vrea să trăiască liber … ne vom bate pentru acest pământ … bun și frumos … Dacă nu mai avem cetăți, ne vom bate în ruinele lor … și cât va mai fi o singură palmă de pământ pe care să putem sta în picioare, ne vom bate pentru palma aceea. Aceasta-i legea ! Singura ! Alta nu cunosc. Ultimul drept pe care îl avem este să ne dăm moartea, dar ultimul. Ajunge.
Vlad Țepeș:
Degeaba plătește țara tribut să aibă liniște la Dunăre, că tot n-are …
Boierii:
De ce să primejduim totul cu un război care nu știm cum se va sfârși ?
Puterea lor e nemăsurată. Poate ar fi mai bine să ne cumpărăm libertatea. Mai ales că prețul e mic.
Vlad Țepeș
Libertatea nu poate fi cumpărată. Spuneți că prețul e mic ? Nu vă mai amăgiți … Va crește mereu pe nesimțite până-ntr-o zi … când prețul libertății va fi libertatea însăși. Să ne ferească Dumnezeu de ziua aceea.
Mihai Viteazul:
Să stea laolaltă cei dintr-o singură mamă: Țara Românească, Țara Ardealului și Țara Moldovei. Pohta ce-am pohtit eu.
O viață avem, români … și-o cinste.
Deșteptați-vă, că am dormit destul !!!
Dacă nu ați înțeles ce v-au spus ei, înseamnă că nu veți înțelege nici ce vă voi spune eu … pentru că, deși cuvintele sunt diferite, mesajul pe care vreau să îl transmit este exact același.
Române, nu mai crede tot ce auzi sau ce vezi.
Române, nu mai accepta prostia, iar pentru asta începe prin a te educa pe tine.
Române, nu îți mai da votul pentru o pungă cu mâncare.
Române, nu mai accepta prostia, iar pentru asta învață să-i educi și pe alții.
Române, dacă ai ceva de oferit, oferă … pentru că mai întâi vei oferi din ceea ce ai, iar după aceea vei oferi din ceea ce ești.
Române, fă-ți cât mai bine meseria, pentru că dacă tu nu ți-o faci bine, de ce te-ai aștepta ca alții să și-o facă pe-a lor ?
Române, fii cinstit, pentru că dacă tu nu ești cinstit, de ce te-ai aștepta ca alții să fie ?
Române, fă ceva pentru țara asta pentru că astfel vei face în primul rând ceva pentru tine.
Române, dacă nu tu, atunci cine ? Și dacă nu în fiecare zi, atunci când ?
Române, deșteaptă-te
Române, ridică-te
Române, înalță-te.
Filed under: Gânduri | Tagged: mihai viteazul, roman, romani, stefan cel mare, tepes, vlad tepes | Leave a comment »
Ești ceea ce gândești că ești ... 