Mereu mai sus, mereu mai învingători. =)))

Meseria de colindător te poate duce în locuri unde un om cu o percepție nealterată a realității nu și-ar dori să ajungă. Te poate pune în ipostaze nedorite, delicate sau încordate, pe care aproape orice om ce nu posedă tulburări psihice majore încearcă să le evite.

Azi, de exemplu, am învățat care e diferența dintre neurologie și psihiatrie într-un mod care sper să nu-mi fi afectat prea tare sistemul nervos central sau periferic.

După experiența spiritualo-traumatizantă avută, coborând înfrigurat și însetat (de adevăr, dreptate și absolut :D) Dealul Cetățuii, mă gândeam că e destul de nefericită asocierea numelui străzii (Mihai Eminescu) cu Spitalul de Psihiatrie și Neurologie Brașov. Mai ales că în folclorul brașovean și național există asocierea evidentă între poet, cei internați acolo și cauzele comune care îi determină să are cu mințile lor pe câmpii aleutiene. Evident sau nu, Aleutienele nu sunt decât niște insule din sud-vestul Alaskăi, câmpiile rămânând nearate.

După alte câteva conexiuni la nivelul nervilor spinali și cranieni, ajutat de canalul spinal și mușchii scheletici, începusem să mă gândesc că în multe spitale din România bătălia se pierde mai întâi la nivel psihic și după aceea la cel neuronal-fizic. Dar chiar atunci, niște domnișoare (cine altcineva ?) mi-au oferit niște răspunsuri de o profunzime rară, care te scapă de orice revoltă existențială.

Nu voi desconspira ”renumita” instituție de învățământ unde domnișoarele își desfășoară activitatea ”intelectuală”, dar vă voi arăta cum doresc acestea ”să demonstreze lumii valoarea lor”.

Pozele neprihănitelor domnișoare sunt afișate într-un loc cât se poate de public, pe un avizier din apropierea centrului Brașovului. Alături de programele și platformele aferente, la care am râs ca boul la salata de boeuf după ce le-am citit.

Pozele viitorilor noștri politicieni sunt afișate în același loc.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ce mai așteptați ? Votați-le.

Doctorii de la Spitalul de Psihiatrie și Neurologie Brașov de-abia așteaptă să vă diagnosticheze și să vă trateze, nu neapărat în ordinea asta. :))

My name is Nicky-sneaky-freaky-tricky. :))

Îmi recunosc public slăbiciunea de ieri, când am cedat tentației de a comenta subiectele politice de interes autostradal național. Mai ales că în 13 noiembrie am postulat chiar din titlu că legătura dintre politică și autostrăzi sunt curvele. Destul de inspirat și realist articolul.

Oare dacă zic că la curve nu trebuie să comentezi, trebuie doar să le-o tragi, se va prezuma că exprimarea acestei opinii s-a făcut în urma unor experiențe senzoriale proprii sau pe baza unei deducții logice ? :)) Dar mai bine tac, pentru că anything I say, can and will be used against me in a court of law. Totuși, în apărarea mea pot invoca faptul că mi-am argumentat punctul de vedere în speța de ieri într-un mod oarecum criptat. 🙂

Am mai expus un punct de vedere asemănător (cu cele din 13 noiembrie și de ieri) acum 3 zile, într-un comentariu la un link distribuit de Manuel Cheța.

”Din punct de vedere juridic e destul de simplu: Chevron-ul are voie să facă tot ce vrea mușchiul lui în perimetrele respective, pentru că a obținut de la statul român licența de explorare. Încă 2-3 ani va fi totul roz sub soare, pentru că în stadiul de explorare impactul asupra mediului este minim. Dar dacă se va constata că există gaze de șist la greu, atunci va începe distracția cu adevărat. Exact ca la Roșia Montană.

Pentru că strategia tuturor corporațiilor este aceeași. Mai întâi angajează niște case de avocatură solide, care să negocieze cu statul român. Probabil că Dan Șova va reprezenta și statul român, și Chevron-ul. Îl recomandă experiența acumulată în contractul cu Bechtel. După care se face o lege specială, în care se specifică clar că firma al cărei nume începe cu Che și se termină cu vron, va avea facilități, preemțiuni și alte beneficii stipulate într-un contract secret, dar în interesul românilor. Pentru asta, americanii vor ști să răsplătească pe cine se cuvine, adică pe politicienii mârșavi și corupți.

Finalul va fi previzibil și sunt 2 variante de lucru. Chevron-ul obține profitul scontat în urma acestei afaceri și toată lumea e fericită. Chevron-ul nu obține profitul scontat și atunci statul român reziliază contractul, pentru a le plăti despăgubiri masive, care vor fi redistribuite între cele 2 părți.

Varianta utopică ar fi următoarea: după ce se termină explorarea și se constată că sunt rezerve uriașe, statul român nu mai oferă și licența de explorare. Atunci Chevron-ul se supără și îi dă în gât pe toți cei care au luat bani de la ei pentru a face posibilă afacerea. Și printre ăia care au luat bani, s-ar putea să fie și ceva ”țărani”. Dacă nu cumva, aproape toți.”

Dacă vreți să aprofundați subiectul (chiar până în mantaua pământului), vă prezint și punctul de vedere al Institutului Academic Român. Glumesc, este al lui Dorin. 😀

…

Din motive extrem de personale, începe să îmi placă din ce în ce mai mult numele de Nicolae. Și tot studiind eu problema, ia uitați ce am găsit despre etimologia și semnificația lui:

Cuvânt compus, provine din alăturarea verbului grecesc nikao – a învinge – cu substantivul leos – popor. La grecii antici, Nicolae era folosit drept supranume pentru Zeus. Acest nume, asociat unui sfânt, este apreciat și întâlnit frecvent nu doar la romani, ci și la alte multe popoare, inclusiv cele creștine. De altfel, numele a rămas la fel de popular, înainte și după apariția creștinismului.

Foarte selectivă în ceea ce privește anturajul, persoana botezată cu acest nume își stabilește criterii de alegere foarte greu de înțeles pentru alții (uneori chiar și pentru el). În scopul de a se asocia cu oameni care îi pot oferi o motivație, inspirație sau confort fizic și psihic, poate include în cercul de cunoștințe considerate apropiate, persoane cunoscute în treacăt, după cum este dispus să renunțe la legături considerate ”sacre” de către familie și restul anturajului.

…

Iar acum mă întorc la preocupările mele uzuale: alergare, înot, ciclism (nu și în sezonul rece), fotbal, regie, scenariu, recenzie și vizionare de film, lectură, scris, muzică (fără versuri inteligibile), ceva tehnologii informatice (sună pompos, nu ?), șofat (de voie și de nevoie), meditație și … multă pierdere de timp.